Ce reprezintă masajul terapeutic japonez?

Această tehnică constă în aplicarea unui sistem complex de procedee manuale, completat cu exerciții fizice, care au ca scop restabilirea echilibrului funcțional al organismului, fiind astfel eliminate sau ameliorate, anumite tulburări existente, care se pot agrava, ducând la îmbolnăviri acute și/sau suferințe cronice.

Procedee terapeutice în masajul japonez.

• tehnici de manipulare a oaselor și articulațiilor (osteoarticulare) + gimnastică mioarticulară pasivă;
• anumite procedee de puncto-terapie (asemănătoare cu cele utilizate în tehnicile de presopunctură și/sau reflexotrerapie);
• tehnici sau procedee speciale de masaj;
• tehnici de “stretching” (elongații sau întinderi);
• anumite metode de corectare sau echilibrare a posturii, ale mersului sau poziției statice;
• anumite exerciții de optimizare a biomecanicii corpului.

Tehnicile terapeutice se aplică echilibrat iar durata întregului proces poate varia, fiind diferită în funcție de afecțiunea care se dorește a fi tratată. De asemenea, tehnica poate avea un efect benefic și asupra stărilor de oboseală.

Principii de aplicare

• Există o strânsa interdependență intre starea de sănătate a coloanei vertebrale și cea a întregului corp uman.
• Poziția dominantă a centrului de greutate al corpului poate influența starea de sănătate în mod direct prin solicitări anormale ale articulațiilor, mușchilor și indirect prin tulburările induse la nivelul coloanei vertebrale – cifoze, scolioze, hiper/hipo lordoze, artroză vertebrală, discopatii, etc.
• Starea articulațiilor centurii pelviene (sacro-iliacă, coxo-femurală) afectează coloana vertebrală și poziționarea dominantă a centrului de greutate al corpului. Astfel pe lângă suferința prezentă la nivelul centurii pelviene se vor induce si tulburări funcționale la nivelul întregului organism. Aceste tulburări funcționale generează, în timp, suferințe cronice ale aparatului locomotor, inclusiv îmbolnăviri grave ale organelor interne, sistemului nervos și aparatului circulator.
• Asimetriile oaselor coxale (ale bazinului) respectiv anomaliile de poziție ale centrului de greutate pot induce modificări vizibile la nivelul întregului organism: fața asimetrică, membrele inferioare și superioare asimetrice, torace asimetric, suferințe care apar dominant pe o parte a corpului, etc.
• Activitatea sistemului nervos vegetativ este influențată atât de starea de sănătate a coloanei vertebrale cât și de poziția dominantă a centrului de greutate, dezechilibre funcționale putând să apară fără o cauză decelabilă prin investigații clinice de specialitate!

Indicații:

• Tulburări de statică și dinamică ale aparatului locomotor cum ar fi: asimetrii de bazin, cifoze, scolioze, hiperlordoze și combinații și complicații ale acestora (cifoscolioze, etc.).
• Rigiditate musculo-articulară, laxitate ligamentară, tulburări de mers, echilibru, statică, datorate cauzelor mai sus menționate și a complicațiilor induse, etc. 
• Nevralgii și neuromialgii, indiferent de localizarea, substratul anatomo-funcțional și cauza acestora: reumatismale, neurologice, post-traumatice, psihogene, afecțiuni articulare, miozite, miofascite, miogeloze, celulite, nevrite și polinevrite, retracții musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii și atrofii musculare de diferite cauze (centrale și periferice, neurologice și post-traumatice, postinflamatorii și postinfecțioase etc.);
• Afecțiuni și suferințe ale aparatului cardiovascular, periferice și centrale: staze venoase și limfatice, cu edeme circulatorii periferice, ischemii vasculare periferice în stadii funcționale, incipiente, hipertensiuni arteriale în stadii funcționale;
• Afectări psihogene de diferite etiologii: multiple forme de nevroză astenică, spasmofilii, tetanii cronice, distonii neurovegetative;
• Afecțiuni dismetabolice: obezitate, diabet, gută;
• Afecțiuni din sfera ginecologică: hipotrofii și dezaxări ale uterului, ptoze, aderențe, inflamații cronice etc.
• Pregătirea gravidei pentru naștere;
• Pediatrie: anemii diverse, rahitism, sindroame hipoanabolice de diferite cauze;
• Geriatrie: tratament de întreținere și stimulare a musculaturii scheletice, a articulațiilor și a metabolismului diminuat .
• Diminuarea sau chiar eliminarea efectelor nocive induse de sedentarism;
• Pregătirea sportivului pentru performanță; Recuperarea capacității de mișcare și efort la sportivi.
• Recuperarea pacienților care au suferit imobilizări prelungite;
• Ameliorarea, corectarea și creșterea ventilației pulmonare în cazurile în care se diminuează capacitatea respiratorie prin rigidizarea cutiei toracice (contracturi musculare, artroze vertebrale toracale, etc.), sau printr-o respirație incorectă (insuficientă).

Bineînțeles că pe lângă indicațiile mai sus menționate, mai mult sau mai puțin precise, sunt numeroase alte cazuri în care aplicarea terapiei poate fi benefică.

Contraindicații

• stări febrile (infecțioase sau de altă natură);
• afecțiuni infecțioase osoase și osteoarticulare (osteita, osteomielita, artrita, etc.);
• osteoporoza medie sau avansată – se recomandă precauție;
• tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară, cutanată etc.;
• tromboflebite, flebotromboze, arterite, cu manifestări acute (sau dacă sunt prezente complicații);
• afecțiuni cardio-circulatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă decompensată și manifestă, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare, etc;
• ateroscleroză cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală, intestinală etc.);
• suferințe pulmonare acute;
• afecțiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice, biliare și pancreatice etc. În cazurile colitei ulceroase (ulcero-hemoragice, boala Crohn), litiazei biliare, colecistitei, ulcerului gastric sau/și duodenal netratat corespunzător (sau în puseu acut), de asemenea se contraindică aplicarea terapiei Yumeiho;
• boli renale severe (pacient supus dializei);
• boli de sânge, mai ales cele cu manifestări (sau tendințe) hemoragice (fragilitate capilară severă, hemofilia, tratamente cu medicație anticoagulantă, etc.)
• în bolile psihice cu caracter excitant și confuzional sau în starea de ebrietate;
• traumatismele severe (echimoze, hematoame, rupturi ale mușchilor sau țesuturilor de orice fel), fracturi neconsolidate sau insuficient consolidate, (în aceste cazuri terapia se va aplica numai după confirmarea clinică a vindecării leziunilor și după evaluarea eventualelor sechelelor rămase);
• herniile de disc cu manifestări neurologice severe, luxațiile vertebrale, etc.
• cancerul, de orice fel, la orice nivel (dacă nu este altă recomandare dată de oncolog);
• herniile de orice fel (eventrații, hernie hiatală, etc.)
• nu se aplică manipulări la articulațiile care au fost supuse la intervenții chirurgicale (proteze de șold, genunchi, tije de fixare a fracturilor, grefoane osoase, etc.)
• se va evita aplicarea terapiei în timpul menstruației, mai ales dacă este mai abundentă sau supra-abundentă (în hipermenoree se contraindică aplicarea terapiei)
• nu se va aplica terapia mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, după mese copioase.